La 3 noiembrie 1916, Marele Cartier General prin Ordinul nr.294, a decis că Şcoala Militară de Schiori din Bucureşti să fie transformată în "Corpul Vânătorilor de Munte", organizat pe 3 batalioane a 3 companii fiecare, având un efectiv de 2000 de combatanţi. Această decizie se impunea cu strigenţă deoarece, luptele duse de armata română în toamna anului 1916, au demonstrat cât de necesare erau, pentru obţinerea succesului, trupe de elită, cu instrucţie specifică luptei în munţi şi cu nivel sporit de iniţiativă la nivel batalionar. Din acea zi, în cazarma Regimentului 4 Roşiori Cotroceni - Bucureşti, au început să se adune viitorii vânători de munte, recrutaţi dintre cunoscătorii de carte de la mai multe unităţi de infanterie, inclusiv de la Batalionului 2 Vênători "Regina Elisabeta".
În primul război mondial, Trupele de vânători de munte au participat la apărarea Moldovei cu Corpul Vânătorilor de Munte, care în funcţie de misiuni, a avut în compunere 3-4 batalioane de vânători de munte şi o companie de mitraliere. La 3 decembrie 1916, vânătorii de munte şi-au început marşul spre garnizoana Târgu Neamţ; au parcurs aproape 500 de km. Au ajuns la destinaţie la 3 ianuarie 1917, fiind întâmpinaţi cu bucurie de populaţia şi de oficialităţile orasului. Pe 9 ianuarie 1917, printr-un alt Ordin al Marelui Cartier General român, Corpul Vânătorilor de Munte a fost transformat în Batalionul Vânătorilor de Munte, organizat pe 5 companii de puşcaşi, 2 companii de mitraliere şi o secţie de transmisiuni. În perioada ianuarie-iulie 1917, vânătorii de munte s-au instruit pentru ducerea luptei în teren muntos - împădurit.
Ordinul de luptă a venit în ziua de 8 august 1917. Sub comanda maiorului Virgil Bădulescu, Batalionul de Vânători de Munte a intrat în ziua de 11 august în luptele de la Cireşoaia si Coşna. Acesta a fost botezul focului pentru vânătorii de munte, urmat de o victorie prestigioasă. În primul război mondial, vânătorii de munte şi-au demonstrat curajul şi spiritul de sacrificiu la Târgu Ocna, Coşna, Cireşoaia, Vrânceanu şi Oituz. Sub denumirea „Regimentul 9 Vânatori de Munte” unitatea a participat la forţarea Tisei în campania din 1919 împotriva Armatei Roşii Maghiare şi la administrarea eficientă a Budapestei, până la retragerea pasnică din Ungaria, finalizată la 30 martie 1920.

Trupele de vânători de munte din România şi-au câştigat în cel de- Al Doilea Război Mondial o reputaţie şi o faimă greu de egalat în rândul adversarilor. Iată 10 lucruri de ştiut despre vânători de munte:

Batalioanele si brigăzile de vânători de munte sunt structuri militare specializate în ducerea acţiunilor de luptă în teren muntos – împădurit, acţionând în subordinea Corpului de armată de arme întrunite. Ele duc acţiuni de luptă ofensive sau de apărare, atât independent, cât si-n cooperare cu alte trupe, în teren muntos – împădurit, greu accesibil, acolo unde celelalte arme nu pot acţiona.

La 3 noiembrie 1916, Marele Cartier General prin Ordinul nr. 294, a decis ca Şcoala Militară de Schiori din Bucureşti să fie transformată în “Corpul Vânătorilor de Munte”, organizat pe 3 batalioane a 3 companii fiecare, având un efectiv de 2000 de combatanti.

În Primul Război Mondial, trupele de vânători de munte au participat la apărarea Moldovei cu Corpul Vânătorilor de Munte.

La 3 decembrie 1916,, vânătorii de munte si-au început marsul pe jos spre garnizoana Târgu Neamt, au parcurs aproape 500 de km. Si au ajuns la destinatie la 3 ianuarie 1917. Botezul focului pentru vânătorii de munte a venit în urma luptelor de la Cireşoaia si Coşna (11 august 1917).

În anul 1923 s-au înfiintat primele două mari unităti de vânători de munte- D.1 V.M. la Brasov şi D. 2 V.M. la Bistriţa. Poziţia acestora în cadrul sistemului militar românesc s-a consolidat, s-au pus bazele instrucţiei la munte şi s-au adoptat norme, reguli şi principii privind lupta în munţi.

Acoperirea frontierei de nord a României şi participarea la cel de-Al Doilea Război Mondial în cele două campanii militare din est şi din vest, a constituit examenul cel mai dur din întreaga istorie a trupelor de munte. Drumul lor a însemnat parcurgerea unui spaţiu de peste 3000 de km. adâncime, din România până în Kuban şi din Kuban până în Cehoslovacia. Spaţiul parcurs a însemnat tranzitarea prin luptă a teritoriilor a şapte state, aflându-se permanent în prima linie.

Al Doilea Război Mondial a curmat viaţa a 74.208 vînători de munte, ale căror morminte se găsesc presărate pe tot drumul de luptă, din nordul României, în Bucovina, Basarabia, Ucraina, Crimeea, Caucaz, Moldova, Transilvania, Ungaria si Cehoslovacia.

După cel de-Al Doilea Război Mondial a urmat o perioadă mult mai grea pentru vânătorii de munte, o confruntarea cu un adversar mult mai puternic, “aliatul sovietic” care îşi propusese lichidarea acestor trupe de elită. În perioada 1946 – 1961, trupele de vânători de munte au fost restructurate, ajungându-se la 14 aprilie 1961, la desfiinţarea şi ultimei structuri de Vânători de Munte, Brigada 2 Vânători de Munte.

Din anul 1964, prin ordin al Ministerului Apărării Nationale s-au reînfiintat Brigăziile de Vânători de Munte.

Fotografii şi imagini video de la Zilele Vânătorului de munte sărbătorită în Staţiunea turistică de interes naţional Târgu-Ocna :

<

Video de la Zilele Vânătorului de munte ediţia a V-a în Staţiunea Turistică de interes naţional Târgu-Ocna: