„Această biserică, fostă mănăstire „Precista”, înălţată de boier Gheorghe Ursache, în anul 1683 . Atât Mânăstirea Precista, cât şi Mânăstirea Răducanu au fost închinate amândouă la mânăstirea Iviron de la Muntele Athos (în Grecia) şi au avut, până la secularizare (1863) , o conducere unică. Cele două mânăstiri au administrat până la secularizare moşiile : Bârsăneşti, Bogdăneşti, Brătila, Buhoci, Buneşti, Dealul Nou, Deleni, Gălăneşti, Herţoana, Iteşti, Josenii Pănceşti, Prăeşti, Radomireşti, Silvestri din judeţul Bacău, Huzun, Ijdileni din judeţul Covrului, Bumboteşti, Caratoneşti, Ezăreni, Paşcani, Vlădiceni din judeţul Iaşi, Bodeşti, Dobreni, Dumbrăveni, Rusciori din judeţul Suceava, Dobrineşti, Gereni, Huruieşti, mUncelu, Piscu, Popeni, Popi, Privalu, Tomceşti din judeţul Tecuci, Drăguşeni, Schei din judeţul Vaslui, plus încă 15 moşii, la care putem adăuga vii pe moşiile Grizeşti şi Ocna, mori  pe apa Slănicului şi Trotuşului, case, han şi prăvălii în Bacău şi Târgu-Ocna ca şi un număr apreciabil de robi ţigani. La 1665 este amintit şi schitul Măgura căruia i se dăruia o bucată de loc în Dărmăneşti. Vechimea schitului este cu mult mai mare, coborând cel puţin până în secolul XVI-lea. Cu timpul fiind deteriorată şi gata a se prăbuşi, a fost reconstruită şi mărită prin cheltuiala şi supravegherea prea cuviosului arhimandrit şi stareţ Damaschin Iviritul, în anul 1860, prin ajutorul lui Dumnezeu (202 ani a fost mănăstire).

     Primul egumen a fost ieromonahul Cozma, urmat de arhimandriţii: Ezechil, Teona, Teofan, Sofronie, Miftodie, Sofronie, Calinic, Neofit, Neofit, Paisie, Procopie, Paisie, Melitie, Melitie, Agapie şi Damaschin. Din 1863 au urmat egumenii: Policarp Popescu, Vasile Ştefănescu (ajunşi arhierei), Climent Mihăilescu, Ghenadie Miresescu şi protosinghelul Iosif Nicolau (1873- 1885), care a făcut unele reparaţii. Din anul 1885 devine biserică de mir cu preoţii: ARGHIR GOAGĂ (1885 – 1916), GHEORGHE TUDORACHE (1916 – 1918), Econom N. ATANASIU ( 1918 – 1940), IOAN MATEI ( 1940 – 1974). În anii 1928 – 1929, biserica a fost pictată în ulei, iar în anul 1968, în frescă, de pictorul Dimitrie Hornung şi sfinţită de P.S. PARTENIE CIOPRON  (la 29 septembrie 1968). În anii 1987 – 1989, prin osârdia membrilor Consiliului parohial, a enoriaşilor parohiei şi a altor credincioşi, pictura a fost restaurată – repictată – de Doamna Ecaterina Ardeleanu. Sfinţirea s-a oficiat de către P.S. EFTIMIE  LUCA, Episcop al Eparhiei Romanului şi Huşilor, în anul 1995, luna august, ziua 20, paroh fiind preotul PAVEL CURCUŢĂ.” (1974-1999). Cercetătorul contemporan Florin Marinescu care a cercetat bogata arhivă a Mănăstirii Ivir, avansează ideea că biserica ar fi fost construită înainte de 1662. Menţionăm aici faptul că Mănăstirea Precista a avut multe moşii. Vistierul Gheorghe Ursache dăruieşte în anul 1683 moşiile Liteni (judeţul Suceava), Seminoancele sau Ocneanca (jud. Putna), Vlădiceni din ţinutul Hotinului şi altele. La anul 1863, datorită secularizării averilor mănăstireşti, ea a fost deposedată de aceste moşii. Urmaşii lui Gheorghe Ursache, unii înrudiţi între ei, Buhuşi, Balş, Racoviţă, Şoldan, ca şi Domnitorul Ioan Calimachi şi Alexandru Ipsilanti îi vor face numeroase danii. O parte din documentele mănăstirii vor fi duse de către egumenul Damaschin în 1863 la Mănăstirea Ivir, unde se găsesc şi astăzi. Mănăstirea Precista împreună cu Mănăstirea Răducanu ar fi stăpânit peste 74 de moşii şi părţi de moşii în nouă ţinuturi ale Moldovei (Bacău, Covurlui, Hotin, Iaşi, Neamţ, Putna, Suceava, Tecuci, Vaslui), silişti, livezi, poieni, bălţi, terenuri în Târgu Ocna şi Tg. Trotuş, crâşme la Iaşi, Tg. Ocna sau în sate, vii la Odobeşti, Grozeşti şi Ocna. Mori pe apa Slănicului şi Trotuşului. Prăvălii şi hanuri: Bacău şi Tg. Ocna. Toate aceste proprietăţi vor fi vândute conform legii din 1873. De asemenea s-a bucurat şi de mile domneşti: cantităţi de sare, untdelemn şi tămâie anual. Venitul Mănăstirii Precista, după o listă a Departamentului Averilor Bisericeşti din 1848, era de 6.000 de galbeni, fiind pe locul doi după Mănăstirea Răchitoasa. Actuala biserică, reconstruită între anii 1859 – 1860 este din cărămidă şi piatră cioplită iar cheltuielile au fost suportate din veniturile pe care le poseda mănăstirea.

     În pridvorul actualei biserici se află o pisanie în limba greacă care are următorul conţinut:

     „Această biserică Mănăstirea Precista mai întâi de Dumnezeu creată şi înălţată de boierul Gheorghe Ursache şi prin testament închinată sfintei mănăstiri Ivirul din Muntele Athos, care cu timpul fiind deteriorată şi gata a se prăbuşi, a fost reconstruită şi mărită prin cheltuiala şi supravegherea Prea Cuviosului Arhimandrit şi Stareţul Damaschin Ivirit, în anul 1860, prin ajutorul lui Dumnezeu.”.

     Biserica este construită în interior în formă de treflă iar în exterior de cruce grecească, cu arcuri şi console pe care se sprijină turnul principal.

     Are o arhitectură foarte bine proporţionată şi o catapeteasmă impunătoare, pictată de către D. Petrescu.

     Actuala biserică a fost renovată în 1914, 1934, 1968 şi 1982.

     Deasupra pridvorului se află  turnul clopotniţei care adăposteşte patru clopote, dintre care unul are o inscripţie în limba greacă.

     Cel de-al şaselea paroh este preotul CONSTANTIN GENES, numit în anul 1999.

     În prezent parohia este formată din 520 familii, majoritatea pensionari.

     Are un cimitir la Biserica „Domnească” care este capelă de cimitir.

     Nu are casă parohială întrucât a fost demolată în anul 1985 de către regimul de tristă amintire. Tot atunci a fost demolat şi un gard foarte frumos de fier forjat care împrejmuia biserica şi casa parohială. Acest gard a fost transferat la Biserica Armenească din Roman.