Staţiunea turistică Târgu-Ocna a organizat, ca în fiecare an, această zi a acestor eroi, care în primul război mondial şi-au dat viaţa pentru ţară.

Potrivit Ordinului Marelui Cartier General (MCG) nr. 294 din 3 noiembrie 1916, Școala de Schiori din București (prima formă organizatorică apropiată de vânătorii de munte, înființată la 30 septembrie 1916) a fost transformată în Corpul Vânătorilor de Munte. Unitatea era organizată în trei batalioane, fiecare a câte trei companii. La comanda acestui corp de trupă, care însuma aproximativ 2.000 de combatanți, a fost numit căpitanul Virgil Bădulescu. Corpul Vânătorilor de Munte era destinat să îndeplinească misiuni de recunoaștere, de siguranță și legătură, fiind totodată și o unitate tactică, în special în trecătorile din Carpați.

La 27 decembrie 1916, Corpul Vânătorilor de Munte a fost transformat în Batalionul Vânători de Munte, care a participat în cadrul bătăliei de la Oituz la executarea unor puternice contraatacuri, pentru cucerirea unor înălțimi dominante, cele mai importante fiind Coșna și Cireșoaia.

În campaniile celui de-al Doilea Război Mondial, vânătorii de munte au participat la eliberarea Bucovinei și nordului Basarabiei, ajungând până în munții Caucaz și ai Crimeii (campania din Est), luptând apoi pentru eliberarea Transilvaniei, în Ungaria, în munții Bukk și în Slovacia, în munții Metaliferi, Tatra Mare, Tatra Mică, Carpații Albi, și, în final, podișul Boemiei (campania din Vest). De la 22 iunie 1941 și până la 12 mai 1945, pierderile vânătorilor de munte s-au ridicat la 2.378 ofițeri, 1.830 subofițeri, 70.000 gradați soldați, adică un total de 74.208 oameni.

După încheierea războiului, trupele vânătorilor de munte au trecut prin reorganizări, redislocări și mai ales desființări, care au dus la dispariția Brigăzii 2 Vânători de Munte (ultima unitate) la 14 aprilie 1961, reînființată apoi prin Ordinul MFA din 14 octombrie 1964 (având sediul la Baia Mare, apoi la Brașov). Ulterior, s-au înființat și alte brigăzi, unitățile lor fiind apoi subordonate altor mari unități din forțele terestre.

În prezent, Brigada 2 Vânători de Munte activează în cadrul forțelor operaționale, iar Brigada 1 în cadrul forțelor de generare/regenerare.

Vânătorii de munte au participat la activități de instruire în comun, în țară și străinătate, cu militari din SUA, Marea Britanie, Grecia; Olanda, Turcia, Italia, Bulgaria, Iordania, Franța și multe alte țări, precum și la aplicații multinaționale. Notabilă este participarea cu succes a unor companii și plutoane din Brigada 2 Vânători de Munte la misiunile în afara granițelor țării, în cadrul misiunilor din teatrele de operații din Kosovo, Irak și Afganistan.

Primul Război Mondial

Ordinul de luptă al Batalionului Vânătorilor de Munte a fost primit pe 8 august 1917 de la generalul Constantin Prezan. Botezul focului a fost pe 11 august 1917, în timpul luptelor de la Cireșoaia și dealul Coșna, sub comanda maiorului Virgil Bădulescu. Companiile au atacat deseori la baionetă, ofensiva inamicului fiind oprită. Vânătorii de munte au luptat la Târgu Ocna, Cireșoaia, Vrânceanu și Oituz, unde au obținut victoria strategică din 1917. Ulterior, batalionul, aflat în refacere la garnizoane Târgu Neamț, a fost transformat în regimentul Vânătorilor de Munte „Principele Carol”.

Perioada interbelică

În 1923 au fost înființate primele divizii de vânători de munte din armata română: Divizia 1 Vânători de Munte, cu garnizoana la Brașov, și Divizia 2 Vânători de Munte, cu garnizoana la Bistrița. În anul 1937, cele două divizii au fost reorganizate în Brigada 1, 2 și 3 Vânători de Munte. În 1939 a fost înființată și Brigada 4 Vânători de Munte, însă aceasta nu s-a dovedit a fi ulterior la fel de eficientă în lupte precum primele trei brigăzi. Totuși, cele 16 batalioane de vânători de munte erau considerate a fi cele mai bune formațiuni de infanterie ale Armatei Române. Fiecare batalion era dotat și instruit pentru a acționa relativ independent de celelalte formațiuni. Nivelul inițiativei la nivel de comandă și flexibilitatea tactică erau superioare diviziilor de infanterie obișnuite. Fiecare brigadă avea la dispoziție două divizioane de artilerie înzestrate cu tunuri de munte de calibrul 75 mm sau 76.2 mm și un divizion cu obuziere de munte calibrul 100mm. Majoritatea pieselor de artilerie erau însă din primul Război Mondial, fiind depășite tehnic.

Al Doilea Război Mondial

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, vânătorii de munte au participat activ la luptele de pe Frontul de Răsărit și, după 23 august 1944, la cele de pe Frontul de Vest. În 1940, numărul batalioanelor dintr-o brigadă de vânători de munte a crescut de la patru la șase, prin mobilizarea a opt batalioane de rezerviști (numerotate 17-24). Alte două batalioane, numărul 25 și 26, formau un grup separat de trupe de schiori.

Corpul Vânătorilor de Munte a participat la luptele pentru eliberarea nordului Bucovinei în 1941, provincia fiind eliberată pe 9 iulie. După eliberarea Bucovinei, corpul a participat la luptele din Ucraina până în octombrie 1941. Ulterior, trupele de vânători de munte au participat la campania din Crimeea. Pe 25 martie 1942, brigăzile au fost reorganizate în divizii, prin sporirea efectivelor. Artileria brigăzilor de vânători de munte s-a dovedit a fi punctul slab al acestor formațiuni, gurile de foc nefiind suficient de puternice pentru stepa din Rusia. În zonele de munte însă, performanțele pieselor de artilerie învechite erau mulțumitoare.

Din iulie 1942, Corpul Vânătorilor de Munte a participat la Operațiunea Albastru cu diviziile 2 și 3 VM care au avansat în Caucaz. Generalul Ioan Dumitrache, comandantul Diviziei 2 VM, a primit Crucea de Cavaler a Crucii de Fier pentru aportul trupelor sale în cucerirea orașului Nalcik. Diviziile 1 și 4 VM au fost folosite în iarna dintre anii 1942 și 1943 pentru paza Peninsulei Crimeea, fiind în refacere după cucerirea Sevastopolului.

După Bătălia de la Stalingrad, diviziile 2 și 3 VM au fost retrase treptat de pe capul de pod Kuban în Crimeea, apoi Corpul Vânătorilor de Munte a participat la apărarea Peninsulei Crimeea, fiind evacuat parțial în România până la 9 mai 1944, când Sevastopolul a fost ocupat de trupele sovietice.

De la începutul războiului, efectivele unei divizii de vânători de munte crescuseră de la 12 000 de soldați la aproape 16 000 de soldați în urma reorganizării dintre anii 1943-1944. Regimentul de artilerie al diviziei avea în plus încă un batalion dotat cu tunuri de 75mm.^[3] La sfârșitul anului 1943, divizia 18 Infanterie fost transformată în Divizia 18 Vânători de Munte, însă a revenit la vechea organizare între anii 1944-1945. În vara anului 1944 au fost create divizii de instrucție (numărul 101, 102, 103 și 104) pentru fiecare divizie de vânători de munte. Divizia 103-Instrucție a devenit ad-hoc divizia 103 Vânători de Munte pentru o scurtă perioadă la sfârșitul verii anului 1944.

Diviziile 1, 2 și 3 Vânători de Munte au participat la eliberarea României după 23 august 1944, la luptele din nordul Transilvaniei și la cucerirea orașului Debrețin. După 26 octombrie 1944, diviziile 1 și 4 Vânători de Munte au fost absorbite de către diviziile 2 și 3 Vânători de Munte. Acestea din urmă au participat la luptele pentru eliberarea Ungariei și Cehoslovaciei.

În urma operațiunilor din cel de-al Doilea Război Mondial, 74.208 de soldați din trupele de vânători de munte au fost uciși în luptă. Dintre aceștia, 2.378 erau ofițeri, 1.830 erau subofițeri și 70.000 erau gradați soldați. Drumul parcurs de aceste unități a fost de peste 3000 de kilometri, din România până la poalele munților Caucaz, apoi din Kuban până în Cehoslovacia.

Perioada comunistă

După război, trupele de vânători de munte au fost reorganizate succesiv, între anii 1946-1961. La 14 aprilie 1961, trupele de vânători de munte au fost eliminate complet prin desființarea ultimei formațiuni existente, Brigada 2 Vânători de Munte. Aceasta a fost însă reînființată pe 14 octombrie 1964 din Ordinul MFA. Inițial, brigada avea sediul la Baia Mare, însă la 1 noiembrie 1964 sediul a fost mutat la Brașov. În următorii cinci ani au mai fost înființate brigăzile 1 VM Bistrița, 4 VM Curtea de Argeș și 5 VM Alba-Iulia.

1990 până în prezent

După Revoluția din 1989, au fost înființate Brigada 7 Vânători de Munte Petroșani și 61 Vânători de Munte. În urma unor reorganizări, în prezent mai sunt active doar Brigada 2 și 61 Vânători de Munte.

Vânătorii de munte în prezent

Organizare

Forțele Terestre Române au în prezent două brigăzi de vânători de munte operaționale:

• Brigada 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa” din Brașov (subordonată Diviziei 1 Infanterie „Dacica”)

  • Batalionul 21 Vânători de Munte „General Leonard Mociulschi” Predeal

  • Batalionul 30 Vânători de Munte „Dragoslavele” Câmpulung Muscel

  • Batalionul 33 Vânători de Munte „Posada” Curtea de Argeș

  • Divizionul 206 Artilerie Ghimbav

  • Divizionul 228 Apărare Antiaeriană „Piatra Craiului” Brașov

  • Batalionul 229 Logistic

• Brigada 61 Vânători de Munte „General Virgil Bădulescu” din Miercurea Ciuc (subordonată Diviziei 4 Infanterie „Gemina”)

  • Batalionul 17 Vânători de Munte „Dragoș Vodă” Vatra Dornei

  • Batalionul 22 Vânători de Munte „Cireșoaia” Sfântu Gheorghe

  • Batalionul 24 Vânători de Munte „General Gheorghe Avramescu” Miercurea Ciuc

  • Batalionul 26 Vânători de Munte „Avram Iancu” Brad

  • Divizionul 385 Artilerie „Iancu de Hunedoara”

  • Divizionul 468 Apărare Antiaeriană „Trotuș”

  • Batalionul 435 Logistic „Ciuc”
    

Imagini video in curand