Până la Grigore Ghica (1849-1856), condamnaţii la muncă silnică trăiau în fundul ocnei la Târgu-Ocna. În 1851, acest domnitor al Moldovei face o vizită în Târgu-Ocna şi, cuprins de milă faţă de soarta osândiţilor, prin Opisul domnesc nr.46 din 3 iulie 1851, pune la dispoziţie clădirea unui modern castel pentru “arestaţii ocnelor” care să aibă în componenţă o manufactură şi un paraclis cu hramul Sfântul Grigore Teologul.