Slănic Moldova şi Târgu Ocna, două oraşe care par desprinse definitiv din agitaţia citadină. Două oraşe atipice, unde nu zăreşti nici tramvai, nici troleu. Sunt două localităţi în care, dacă ai ajuns ca turist, ai senzaţia că timpul s-a oprit. Adevărul vă prezintă, în cadrul celei mai frumose campanii ”Adevărul” - „125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă“, un reportaj din Bacău. Două localităţi ridicate la poale de pădure şi străbătute de ape repezi, reci şi pline de păstrăvi. Oraşe cu blocuri mici, acoperite cu ţiglă, cu străzi scurte pe care trec oameni ce se cunosc între ei de-o viaţă. Dacă localităţile ar putea fi redenumite prin culori, cu siguranţă atât Slănicului, cât şi Târgului Ocnei i s-ar atribui culoarea verde. 

Atât de mult verde de jur-împrejur, încât cu greu îl poţi cuprinde cu privirea. La marginea judeţului Bacău, adică la graniţa dintre Moldova şi Ardeal, satul Poiana Sărată este o oază de linişte şi răcoare. Această localitate este un alt colţ de rai în care merită să poposeşti măcar câteva zile de vacanţă. Pentru că atât vara, cât şi iarna, Poiana Sărată este inedită. E curată. E autentică. E răcoroasă şi parfumată. Cu aromă de fân, mere şi corcoduşe.

Dacă statul Român nu a avut mulţi bani de investit în această zonă turistică, atunci a investit natura. A investit definitiv bun gust şi eleganţă. O eleganţă, apropiată perfecţiunii. La 50 de kilometri de municipiul Bacău, Borzeştiul este istorie şi legendă. Este trecutul învăţat la şcoală, încă din clasele primare. Este realitatea ilustrată în manualele copilăriei noastre. Şi pentru că natura a fost atât de darnică cu aceată parte a judeţului, ea va fi prezentată în campania “Adevărul”, care poartă numele “125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă”. 

Staţiunea balneară Slănic Moldova, supranumită Perla Moldovei, este situată pe versantul estic al Carpaţilor Orientali, în masivul Nemira, la înălţimea de 530 m pe Valea Slănicului. Iubitorii de trasee alpine pot parcurge tot felul de rute sălbatice şi în acelaşi timp captivante. Printre cele mai cunoscute trasee se numără „Pufu“, „Slănicelu“, „Dobru“, „Nemira“, „Izvorul 300 camping“, „Slănic-Poiana Sărată“, „Slănic-Dofteana“ sau „Vârful Şandru“. Cele mai semeţe vârfuri din zonă, pe care se poate ajunge după mai multe ore de mers, sunt Nemira, aflat la o altitudine de 1.657 de metri, şi Şandru, la aproximativ 1.500 de metri. Cei care se încumetă să meargă spre Cascada Nasolea Mare, pe marcajul cu bandă albastră, trebuie să aibă o bună condiţie fizică, deoarece traseul durează 9 ore. Punctele de tranzit sunt: Valea Pufu, Vârful Cireş, Şaua Nemirei, Vârful Nemira şi apoi Valea Uzului, la cascada Nasolea Mare. Cele mai căutate trasee pentru alpiniştii amatori sunt cele care oferă panoramă asupra staţiunii şi împrejurimilor. Turiştii merg adesea pe marcajul cu triunghi, de la Dobru până la Stâncă, unde ajung în dreptul Complexului Racoviţă, de unde este vizibilă întreaga localitate.

Izvoarele minerale, calităţi terapeutice şi legendă

Zona Izvoarelor Minerale impresionează atât prin peisajele deosebite cât şi prin calităţile terapeutice. Legenda spune că, Mihalache Spiridon, în timp ce mergea la vânătoare, a descoperit pe data de 20 iulie1810 primul izvor de apă minerală din zona Slănic. Scriitorul Wilhem de Kotzebue scrie în lucrarea sa “Din Moldova. Descrieri şi schiţe '', Bucureşti 1884, că: ,, Mihalachi Spiridon, administratorul ocnelor de la Târgu-Ocna, gonea în anul 1801 un cerb prin Valea Slănicului, nelocuită de nici un suflet omenesc şi acoperită cu pădure seculară prin care abia-ţi puteai face drum. El căzu ostenit pe o stâncă, iar la picioarele sale curgea apa Slănicului. Deodată, vede ţâşnind un izvor din stâncă, iar apa lasă urmă gălbuie în calea sa cea scurtă până la râu. Vânătorul gustă cu luare aminte, se întoarce peste câteva minute cu o butelcă la locul descoperit pe care îl însemnează cu ramuri de copaci. Prietenii recunosc că apa este minerală şi că în străinătate este întrebuinţată spre tămăduirea bolilor”.

Calitatea curativă a izvoarelor, precum şi participarea acestora la Expoziţia din Bucureşti şi la Expoziţia universală din Paris în 1900, aduc Slănicului medalia de aur. Fondul balnear al staţiunii are un specific aparte, unic în ţară şi în Europa, găsindu-se pe o zonă relativ restrânsă o mulţime de izvoare variate în ceea ce priveşte compoziţia, concentraţia, complexitatea chimică şi efectele terapeutice. Hotelurile şi pensiunile pun la dispoziţia turiştilor pe lângă camere moderne, săli de sport şi baze de tratament. Preţul pentru o noapte de cazare variază între 70 şi 200 de lei, în funcţie de facilităţi.

Pârtie de schi ultramodernă

Începând din iarna acestui an, staţiunea Slănic Moldova va avea şi o pârtie de schi. „Schi Parc Slănic Moldova“ va fi amplasat între altitudinile 470 şi 720 de metri. În afara pârtiei propriu-zise se va mai realiza o instalaţie de transport cu cablu de tip telescaun, o instalaţie pentru  zăpadă artificială, nocturnă, dar şi clădiri necesare unui punct de atracţie turistică. Telescaunul va putea transporta în jur de 1.000 de persoane pe oră, dar dimensiunea pârtiei va permite schiatul în condiţii optime pentru aproape 700 de persoane.

Schi Parc Slănic Moldova“ a fost finalizat zilele acestea. Proiectul, în valoare de 5,7 milioane de euro, a fost executat în timp record. Staţiunea băcăuană, supranumită şi „Perla Moldovei“, are acum una dintre cele mai moderne pârtii de schi din regiune.

Zilele trecute, proiectul pârtiei de schi a fost verificat de specialiştii Agenţiei de Dezvoltare Regională Nord Est. Ultima autorizare ar trebui dată, în curând, de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului.

„Aşteptăm vizita reprezentanţilor Ministerului Turismului, care vor da ultima acreditare. Pârtia şi întreg proiectul este finalizat 100%. Vom face o inaugurare oficială, doar dacă vom avea norocul să avem zăpadă la începutul lui martie“, ne-a declarat Adrian Şerban, primarul oraşului staţiune Slănic Moldova.

„Schi Parc Slănic Moldova“ s-a construit in spatele Complexului Cerdac, pe versantul nordic al Munţilor Nemira, între altitudinile de 470 şi 720 m. Finanţarea acestui proiect, în valoare totală de 5,7 milioane de euro, a fost asigurată atât din fonduri europene (2 milioane), cât şi prin contribuţia Consiliului Judeţean Bacău. Pentru amenajarea întregului complex sportiv a fost defrişată pădurea pe o suprafaţă de 7,2 hectare.

Consiliul Judeţean Bacău a propus pentru acest sezon o grilă de tarife pentru accesul cu telescaunul pe pârtia de schi Nemira din Slănic Moldova. Pentru adulţi, o singură urcare costă 5 lei, iar 12 urcări - 50 de lei. Pentru copii, preţurile sunt mai reduse, 3 lei, o singură urcare, 30 de lei, 12 urcări. Abonamentele au tarife ce variază între 40 şi 300 de lei.

Târgu Ocna, oraşul ridicat pe o mină de sare

La doar 12 kilometri de Slănic Moldova se găseşte localitatea Târgu Ocna, oraş situat în nord-vestul Depresiunii Caşin, la poalele munţilor Berzunţi, la o altitudine de 260-280 de metri pe cursul râurilor Trotuş şi Slănic. Localitatea se poate mândri cu o salină în care tot mai mulţi turişti vin din întreaga  ţară pentru a-şi trata afecţiunile respiratorii. În plus, în salină se de găseşte şi Biserica Sfânta Varvara, una dintre puţinele lăcaşuri de cult din ţară construite în ziduri de sare.

Salina este situată în masivul de sare Vâlcele-Slatinele, la 240 m adâncime şi reprezintă, prin microclimat, un important factor natural de cură utilizat în terapia afecţiunilor respiratorii.

Recunoaşterea şi utilizarea în scop terapeutic a mediului de salină, cu precădere în ultimele decenii, a pornit de la o serie de observaţii începând încă din secolul al XIX-lea: absenţa îmbolnăvirilor de bronşită cronică şi astm la minerii din minele de sare precum şi vindecarea rapidă a acestor boli la noii angajaţi, ameliorarea până la dispariţie a crizelor de astm la bolnavii astmatici refugiaţi în timpul celor Două Războaie Mondiale în peştera dezvoltată în sare, utilizată ca adăpost în timpul bombardamentelor.

Costul unui bilet de intrare în Mina de sare Trotuş este de 18 lei pentru un adult şi 9 lei pentru copii între 2 şi 14 ani. Programul salatoriului subteran începe la ora 7:00 şi se termină la ora 17:00. Totodată, în apropierea minei de sare se găseşte şi un ştrand cu apă sarată, un loc deosebit pentru petrecerea timpului liber.

Zeci de biserici şi monumente de cult

Târgu Ocna se poate mândri ca fiind localitatea cu multe monumente de cult cu valoare turistică: Biserica "Răducanu" (cu hramul "Buna Vestire", a fost ctitorită în anul 1694 şi refăcută în 1763. Lângă peretele sud-estic al bisericii se află mormântul marelui diplomat şi scriitor Costache Negri), Biserica Domnească din Lemn "Cuvioasa Parascheva" (lăcaş de cult care a fost construit la sfârşitul sec. al XVI-lea şi apoi refăcut în anul 1725), Biserica de Lemn "Sfântul Gheorghe" (care a fot ctitorită în anul 1761), Biserica "Sfântul Nicolae" (ctitorită în anul 1580, transformată în anii 1768, 1883, în incinta căreia se află cimitirul cu tunuri, în care odihnesc 69 de eroi căzuţi în luptele de la Coşna şi Cireşoaia, din vara anului 1917). Tot în Târgu Ocna se mai află: Biserica "Sfânta Treime (1810), Biserica "Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena" (1824), Biserica Armenească "Sfânta Născătoare", ctitorită în 1808 şi refăcută în anul 1825, Biserica "Sfinţii Voievozi Mihail şi Gavriil", construită între 1737 şi reconstruită în anul 1849, Biserica fostei Mănăstiri "Precista" (1662, refăcută în anuI 1860); Biserica "Adormirea Maicii Domnului", fosta Mănăstire "Precista", a fost construită de marele vistier Gheorghe Ursache, pe la anul 1662, şi a fost închinată Mănăstirii Ivir, de la Muntele Athos, în anul 1683.

Totodată, pe muntele Măgura se află Mănăstirea de maici "Măgura Ocnei". Prima menţiune a schitului apare într-un document din 13 noiembrie 1665. Mănăstirea a fost refăcută în anii 1665, 1750, 1803, 1990, iar în prezent, Muntele Măgura a devenit un loc de pelerinaj, un puternic centru de spiritualitate ortodoxă.

Groapa lui Burlacu, sau lacul fără fund

Lacul plin cu saramură şi petrol din Parcul Măgura al oraşului Târgu Ocna (foto) reprezintă un fenomen asupra căruia nici localnicii şi nici specialiştii nu se pot pronunţa. Este cunoscut sub denumirea de „Groapa Burlacu“ sau „Lacul fără fund“ şi a apărut din senin acum 37 de ani. Turiştii curioşi se opresc, se uită şi pleacă mai departe. Azi, zona reprezintă doar „o ciudăţenie a naturii, care are în spate o poveste“. Însă, pentru unii, „Groapa lui Burlacu“ a fost, cu adevărat, o tragedie începând cu 1974. Oamenii îşi amintesc şi acum calvarul prin care au trecut localnicii când s-au trezit cu casele cuprinse de saramură cu miros de petrol. Mai bine de 10 familii au fost strămutate de autorităţile de la acea vreme, iar şase case au fost înghiţite de pământ. O tragedie pe care regimul comunist de la acea vreme a ţinut-o sub tăcere.

Sursa: Adevarul