Eclavia, hărnicia, omenia şi curajul locuitorilor de aici au devenit de multă vreme paradigmatice pentru întreg neamul românesc şi nu numai. Băştinaşii aduc pururea mulţumită lui Dumnezeu pentru frumuseţile pe care le-a sădit în oraşul lor. Ei au conştiinţa că, de fapt, sunt "sarea" care dă echilibru şi prospeţime localităţii. Dacă se estrage sare din străfundurile pământului acestor plaiuri, ea are valoare de simbol. Însuşi Hristos a făcut din această simplă clorură de sodiu un simbol. Dacă de la Hristos încoace creştinii au fost socotiţi "sarea pământului", aceasta înseamnă că ei sunt esenţiali pentru lume. Dacă de sare nu ne putem lipsi, căci fără ea totul devine insipid şi inconsumabil, tot aşa şi lumea fără creştini ar deveni o "sahană" aridă şi lipsită de viaţă. Lumea are nevoie de creştini, pentru ca ea "viaţă să aibă şi s-o aibă din belşug".

Dacă preoţii şi credincioşii noştri din Târgu-Ocna au sentimentul că ei sunt "sarea", adică elementul care ţine echilibrul oraşului lor, aceasta au arătat-o prin faptul că în inima sării din munţii aceştia au săpat un locaş de închinare în numele Sfintei Mare Muceniţe Varvara, mireasa lui Hristos şi ocrotitoarea tuturor minerilor care se ostenesc în galeriile pământului pentru a scoate bogăţiile necesare vieţii oamenilor.

La împlinirea celor 20 de ani de existenţă a acestui sfânt locaş, ne amintim de cei care au ctitorisit această poartă a cerului şi binecuvântăm curgerea vremii pentru toţi cei care se roagă şi se ostenesc în acest loc binecuvântat.

Dr. Ioachim Băcăuanul (Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului)

Pentru toţi cei care îşi îndreaptă paşii spre orăşelul-staţiune situat în inima Moldovei, pe frumoasa Vale a Trotuşului, şi vizitează Salina, devine uşor de înţeles de ce Târgu-Ocna poartă şi aperlativul de "dar al sării". Astfel, o vizită în Salina Târgu-Ocna înseamnă o provocare nu numai turistică, de agrement sau balnear (sanatoriul subteran, ştrandul cu apă sărată), ci şi una spriritual-duhovnicească. Acestea se descoperă de către fiecare călător, turist, vizitator sau pelerin, deoarece în interiorul masivului de sare, coborând până la orizontul IX în subteran, la 240 m adâncime sub nivelul solului, stă ca mărturie vie a credinţei "altarul din inima sării" - Biserica "Sfânta Varvara". Născută din iniţiativa inimoşilor şi credincioşilor mineri ai Salinei, a conducerii ei, Biserica "Sfânta Varvara" (unica biserică ortodoxă săpată în sare, de asemenea dimensiuni, din ţară şi din Europa) a fost ctitorită în întregime de mineri, într-un răstimp destul de scurt, aprilie-decembrie 1992, dând expresie, astfel, dorinţei celor ce se ostenesc în mină de a avea un locaş de inchinare, un loc de reculegere, meditaţie şi rugăciune, chiar în inima pământului, acolo unde zilnic coboară şi trudesc pentru a scoate sarea la suprafaţă. Sfinţită pe data de 4 decembrie 1991, bisericii din sare i-a fost dăruită ca ocrotitoare pe Sfânta Mare Muceniţă Varvara (sărbătorită pe 4 decembrie) care este patroana şi ocrotitoarea minerilor, a mineritului, o sfântă muceniţă a cărei viaţă a însumat curaj, bărbăţie, tărie,credinţă de neclintit, trăsături şi virtuţi ce se cer, dealtfel, şi le au mulţi din cei care lucrează în mină.

Arhitectura frumoasă în sare, dimensiunile impresionante, mobilierul de sare, candelabrul, icoanele, intrarea frumos amenajată impresionează de la prima vedere şi fac sufletul să vibreze în faţa unui loc unde se simte nu numai credinţa făuritorilor ctitori, ci şi "mâna lui Dumnezeu", prezenţa Lui. Sfintele slijbe oficiate din când în când (de hramul bisericii - în preajma zilei de 4 decembrie -, de Sfintele Paşti - în Săptămâna Mare, când minerii se pot spovedi şi împărtăşi - sau în Săptămâna Luminată şi în alte momente ocazionale) prilejuiesc prezenţa a mulţimii de pelerini ce trec pragul unicului lăcaş de acest fel şi înalţă rugă spre cer din adâncurile pământului.

Frumos întreţinută şi cu suflet îngrijită de personalul de acum al minei care continuă actul de credinţă al ctitorilor locaşului sfânt, Biserica "Sfânta Varvara" se află sub oblăduirea duhovnicească şi canonică a Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, iar prezenţa, nu de puţine ori, a ierarhului locului la momente de sărbătoare conferă spaţiului liturgic, "din sare" dimensiuni de înaltă slijire, trăire, emoţie sfântă şi binecuvântare. Sărbătorile din "biserica sării", în special cea a hramului, sunt momente unice, profunde şi înălţătoare prin prezenţa multor slujitori ai sfintelor altare din Târgu-Ocna, Oneşti şi nu numai, prin harul şi lucrarea dumnezeiască din Sfânta Liturghie, prin cântările corale, colindele şi cuvintele rostite, precum şi prin mulţimea de suflete care "curg spre inima pământului".

Truda sării la Târgu-Ocna, ce îşi pierde originea în îndepărtata "negură a vremii", capătă, astfel, binecuvântare şi are valoare de jertfă. Darul "de sare" devine, în Biserica "Sfânta Varvara", "dar de jertfă"  a tuturor ostenitorilor, ctitorilor, minerilor, lucrătorilor şi rugătorilor de aici. În anul mântuirii 2012, Biserica "Sfânta Varvara" serbează 20 de ani de existenţă, slujire, mântuire şi mărturisire: mărturie a credinţei şi jertfelniciei unor oameni, mărturisire a dreptei credinţe şi îndemn spre păstrarea ei nealterată, după pilda Sfintei Varvara, precum şi slăvire a lui Dumnezeu în tot timpul şi locul: în cer, pe pământ, şi sub pământ. 

Salariaţii care au semnat documentul de la Sfinţirea Bisericii "Sfânta Varvara" : ing.Mezdrea Virgil, Director general R.A.S. Bucureşti; ing. Cernea Milea, Director; ing. Mocanu Adam, inginer şef; ing. Raţă Ioan, şef secţie; Balcanu Aurel, tehnician; Pavel Ioan, maistru; Rusu Vasile, miner; Nica Pavel, miner; Cielo Mihai, electrician; Nica Ion, electrician.

Fotografii de la eveniment găsiţi AICI.