Arbănaş Neculai (n. Mănăstirea Caşin la 19 iunie 1892 - dec. Tighina, Republica Moldova la 3 septembrie 1941) - învăţător, căpitan, Erou în Primul Război Mondial şi în al Doilea Război Mondial. A fost fiul lui Ştefan Arbănaşu şi al Domnicăi, agricultori. A urmat cursurile şcolii primare din satul natal, iar apoi pe cele ale Şcolii Normale din Bârlad. A revenit ca învăţător în satul natal. După Primul Război Mondial este învăţător, pentru o vreme la Huşi, unde o cunoaşte pe viitoarea sa soţie, Maria Costăchescu. Apreciaţi pentru calităţile lor didactice vor fi transferaţi de Inspectoratul Şcolar Judeţean Bacău la Târgu-Ocna, în anul 1925. Îşi vor cumpăra o casă pe strada 30 Iunie (actuală strada Neculai Arbănaş). A predat până la plecarea sa pe front, în 1941, la Şcoala Elementară Nr.1 de Băieţi "Grigore Ghica", impunându-se, la fel ca şi alţi consăteni ai săi de pe Valea Caşinului, Ion Tudorache sau Nicolae Pâslaru, prin dăruire şi spirit organizatoric. A fost mulţi ani consilier orăşenesc, iar în preajma războiului comandantul unităţilor de premilitari de pe Valea Trotuşului. A provenit dintr-o familie în care cultul datoriei pentru ţară a fost sfânt.

Bunicul său, soldatul Ştefan Arbănaş, a luptat alături de alţi 30 de sonsăteni, pe frontul de la Plevna, în Războiul de Independenţă din 1877. Un frate, Gheorghe, a luptat atât pe frontul de răsărit din anii 1941-1944, cât şi pe cel de apus, murind eroic, în 1945, în munţii Tatra, din Cehoslovacia, iar sora sa mai mică, Elisabeta, a fost destituită ca învăţătoare de regimul comunist nou instalat, în 1948, pe motiv că învăţase pe elevi cântece patriotice din vremea României Mari. Neculai Arbănaş a luptat în timpul Războiului de Întregire Naţională atât pe frontul de la Mărăşeşti, cât şi pe cel de la Oituz, din vara anului 1917. Pentru faptele sale de eroism tânărul locotenent, din Regimentul 55 Infanterie, va primi însemnele a două medalii ruseşti (ordinul "Sfântul Stanislas" clasa a III-a cu spade şi fundă şi ordinul "Sfântul Gheorghe" cu spade şi fundă, Iaşi, 18 ianuarie 1918), iar la 20 aprilie 1920, avansat căpitan, primea Crucea comemorativă a Războiului 1916-1918 cu baretele "Ardeal, Mărăşeşti 1918". În 1941 este mobilizat şi trimis pe frontul de răsărit pentru eliberarea Basarabiei. În marea ofensivă declanşată de armata română pentru ocuparea Odesei, căpitanul N. Arbănaş cade eroic lângă Tighina, fiind înmormântat în Cimitirul Eroilor de aici. Va fi decorat cu Ordinul "Coroana României cu spade în grad de cavaler cu panglică virtute militară" şi avansat "post mortem" la gradul de maior. Brevetul a fost donat de fiul său, Mircea Arbănaş, muzeului amenajat în Monumentul Eroilor de pe muntele Măgura. În memoria faptelor sale de eroism, Primăria a atribuit numele său, străzii unde a locuit căpitanul erou, pentru ca după câţiva ani, autorităţile comuniste să schimbe denumirea străzii. Din 1997, s-a revenit din nou la denumirea din 1941, de strada Neculai Arbănaş. Se înscrie în rândul intelectualilor care au participat la apărarea patriei în momentele de grea cumpănă. Rămâne un exemplu viu de înalt patriotism. 

Sursa: Lucia Djamo, Documente slavo-moldoveneşti inedite din secolul al XVI-lea, în Rsl, X, 1964, p. 446-447 şi Istoria ilustrată a oraşului Târgu-Ocna, prof. Corneliu Stoica.