Consideraţii istorice ale necesităţii existenţei acestui centru spiritual monastic

      De numele Cireşoaiei se leagă amintirea luptelor sângeroase ale Regimentului 27 Infanterie Bacău şi a glorioaselor atacuri ale Vânătorilor de Munte. Vârful, cota 772, rămăsese în mâinile inamicului, care punea în pericol întreg frontul de la Oituz. Bătălia de la Cireşoaia a început la 27 august/9 septembrie 1917, însă inamicul continua să se menţină pe poziţiile cucerite. A doua zi, pe 28 august/10 septembrie, s-a reluat ofensiva, fără a se înregistra succese notabile. La 29 august/ 11 septembrie, conform ordinului, s-a declanşat ofensiva împotriva înălţimilor Cireşoaiei şi Coşnei, respinsă însă cu grele pierderi pentru unităţile noatre: peste 1200 de oameni.
       Confruntările aprige de la Cireşoaia şi Coşna, desfăşurate de-a lungul a trei zile au relevat capacitatea combativă înaltă a forţelor noastre, rezistenţa lor îndelungată la mari eforturi şi o mobilizare exemplară.
       Eroismul fără seamăn cu care au luptat trupele nostre pentru cauza dreaptă a eliberării Patriei a stârnit admiraţia contemporanilor care au elogiat faptele de arme ale celor care au învins la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz.
       Monumentele de la Coşna, Cireşoaia, Măgura, cimitirele de la Poieni şi de la biserica „Sfântul Nicolae” sunt mărturia recunoştinţei generaţiilor care au urmat faţă de jertfa celor 14.000 de ostaşi căzuţi în vara anului1917 pentru apărarea gliei străbune.
      Numele unor eroi ca poetul bucovinean Ion Grămadă, caporalul Constantin Muşat, locotenenţii Gheorghe Ioan Prioteasa Enescu şi Alexandru Dumitrescu, medicul Mircea Bruteanu, plutonierul Talpău sau bătrânul Elisei Ursac, din Poieni, călăuza Batalionului de Vânători de Munte, a miilor de ostaşi români care timp de un an (august 1916 – august 1917) au zdrobit orice încercare a trupelor inamice de a atinge Valea Trotuşului, au devenit nemuritoare.

       Marele teatru de război de pe masivul Cireşoaia a rămas marcat cu cruci de mesteacăn care, în timp, au putrezit, s-au rupt şi au căzut. În anul 1935 acestea au fost înlocuite. După Al Doilea Război Mondial, au putrezit şi acestea, locul nemaibucurându-se de atenţie. Astăzi s-au mai păstrat „Masa Reginei”, o cruce cu 110 eroi aflată la 1 km de locaţia Mânăstirii, o altă cruce cu 110 eroi, pe vârful Cireşoaia, tot la 1 km, şi o a treia cruce îngrădită cu gard de fier în 1978, de către o unitate de transmisionişti.

Menirea Mânăstirii „Sfântul Cuvios Eftimie cel Mare”

      Menirea acestei Mânăstiri într-o zonă geografică unde se află zeci de locaşuri de cult şi de monumente istorice, zonă de puternică spiritualitate creştină, alături de Mânăstirea „Măgura Ocnei” şi de Monumentele Eroilor, este de a omagia şi a întreţine cultul eroilor în zona Cireşoaia , ca una ce a fost martora unora dintre cele mai dramatice şi sângeroase lupte din Primul Război Mondial.

HRISOV

      Smerenia Noastră, CLAUDIU IEROMONAHUL, cumpărat-am acest pământ, pe locul numit „Balta Ilioaiei”, cu suma de 5.000.000 lei, de la numitul DIACONU NICOLAE din HĂGHIACUL DOFTENEI şi început-am zidirea Sfintei Mânăstiri a ”CIREŞOAIEI”, cu hramul
„Cuviosul Eftimie cel Mare”, la jumătatea anului 2000 şi, de la Facerea Lumii, 7508.
Smerenia Noastră o închină eroilor căzuţi pe aceste locuri în Marele Război de întregire a Patriei, din 1916 – 1917.
       Sfinţitu-s-a locul în ziua de 18 iunie a anului2000, participând un numeros sobor de preoţi şi mulţi credincioşi de pe Valea Trotuşului.
       Săvârşitu-s-a prima Sfântă Liturghie la sfârşitul lunii octombrie, în ziua „Sfântului Dimitrie, Izvorâtorul de Mir” a aceluiaşi an.
       Primul hram s-a sărbătorit pe 20 ianuarie 2001, având un însemnat sobor de preoţi, iar în frunte pe Vlădica IOACHIM BĂCĂOANUL. La momentul potrivit, hirotonitu-s-au un diacon, apoi un preot, şi s-a hirotesit un duhovnic pentru nevoile Eparhiei Romanului.
       Păzeşte, Doamne, aşezământul acesta şi îi dă lui înflorire şi slujitori devotaţi în veacul veacului.